In Articole, Colaboratori

Ca orice lucru care se dovedește a fi minunat, decizia de a merge la un psihoterapeut m-a speriat inițial. M-a speriat tare. A trezit în mine o avalanșă de incertitudini. A fost aproape ca atunci când am văzut pentru prima data puzzle-ul meu minunat acolo pe raftul de sus, cu toate culorile lui deosebite alcătuind cea mai frumoasă imagine posibilă și cu toate că mi-a plăcut la nebunie, faptul că avea o mie de piese m-a pus serios pe gânduri. Oare o să am timp să-l termin? Se vor potrivi piesele la final? Îmi voi pierde interesul pe parcurs? Sunt în stare să-l termin? Și așa cum am stat atunci în loc pentru a decide dacă să accept sau nu provocarea, văd cum stai și tu acum cu telefonul în mână, hotărându-te dacă sa abordezi sau nu un psihoterapeut.

Știu cum e, crede-mă, chiar știu. La fel ca și tine și eu am ezitat mult înainte să recunosc că am nevoie de ajutor. Mi-a fost extraordinar de greu să spun cuiva că am ajuns într-un loc de unde nu mai văd ieșirea, un loc unde nopțile au devenit despre gânduri obsesive, frici, vinovăție și lacrimi de multe ori, unde zilele se rezumau la a bifa chestii pe care trebuia să le fac cu toate că nu voiam, unde zâmbetul meu nu era de fapt al meu și unde existam fără să știu cine sunt sau ce vreau cam tot așa ca un puzzle dezordonat într-o cutie închisă.

Ca și mine, puzzle-ul minunat a fost creat să fie scos la lumină, întregit, văzut, admirat și  iubit pentru tot ceea ce e și pentru toate culorile lui. Însă, până să ajungem acolo, ne așteaptă un drum lung și multă, multă muncă.

Te văd cum apeși în cele din urmă butonul și stabilești prima ta întâlnire cu psihoterapeutul. Iar acum că am făcut cel mai greu pas, să trecem împreună la treabă. Curioși, desfacem cutia de puzzle, deschidem pentru prima dată ușa cabinetului și privim înăuntru. Contemplăm lung, întoarcem piesele pe toate părțile, ne familiarizăm cu cabinetul psihoterapeutului, cu chipul persoanei din fața noastră, cu materialul canapelei, cu locul unde ne vom lăsa piesele să cadă ca apoi să le așezăm metodic la loc și zâmbim. Am reușit! Suntem aici iar de aici se vede luminița aceea din noi pe care-o credeam pierdută.

Nu te speria dacă te simți copleșit de multitudinea pieselor, inspiră și expiră, avem tot timpul din lume. Orice psihoterapie începe cu începutul și ritmul tău e cel după care se lucrează. Inițial sortăm piesele iar pe măsură ce înveți să faci asta iți e tot mai ușor să deosebești gândurile de emoții, ideile utile de cele sabotoare, convingerile tale de convingerile altora și tot asa. Sigur, la început nu vei știi exact dacă piesa pe care o ai în mână se potrivește în grămăjoara roșie sau în cea violet, însă ai încredere și așeaz-o undeva. O să vezi că e în regulă să greșești, e în regulă să revii asupra deciziilor tale iar vocea critică din capul tău care nu te slăbea deloc se va estompa până când o vei putea alunga ca pe-un zumzăit enervant.

La fel cum imaginea de pe cutia puzzle-lui te va ghida în construirea lui și psihoterapeutul, cu tot ceea ce e el sau ea va servi drept hartă spre propria ta hartă și te va însoți în drumul tău spre tine. Vei începe să vezi calea pe măsură ce înaintezi pe ea și vei învață să te abandonezi procesului lăsând ca acesta să te poarte tot mai aproape de tine, devenind astfel ceea ce ești deja, orice ar însemna asta pentru tine.   

O să fie momente în care n-o să înțelegi nimic, momente în care o să vrei să fugi înapoi și momente în care vei vrea să-i faci statuie părții din tine care-a decis să începi terapia. Primește-le pe toate cu mândrie și bucură-te de vindecarea pe care-o aduci în viața ta.

Apoi din grămăjoarele de piese sortate și multiple încercări încep să se formeze imagini, insulițe de piese care se potrivesc perfect unele cu altele iar aici, în spațiul acesta, simți cum ceva se schimbă cu adevărat înăuntrul tău. Zâmbești știind că somnul iți e acum odihnitor și diminețile aduc cu ele un sâmbure de speranță și iți vine să râzi chiar când iți amintești că ți-ai apărat cu succes următoarea sâmbătă în care șeful tău iți făcuse planuri; parcă deja te relaxezi gândindu-te la momentul de răsfăț pe care ți l-ai oferit programând masajul acela la care visai de mult. Da, toate acestea se întâmplă acum pentru că tu le-ai făcut să se întâmple iar senzația e încântătoare!

Cu fiecare piesă care se potrivește simți tot mai multă încredere în abilitățile tale, tot mai multă mândrie în a fi exact așa cum ești și dacă-mi dai voie să iți împărtășesc un secret, e absolut minunat că faci asta, ai descoperit cheia pe care o căutai fără măcar să știi. Era aici tot timpul, aici în a te apropia de masa de lucru în fiecare zi pentru a mai potrivi încă o piesă. Nici nu contează dacă s-a potrivit după douăzeci și două de încercări, contează doar că încerci și azi, încerci și când e greu, când n-ai deloc chef sau energie și totuși încerci.

După un timp termini de conturat marginile puzzle-ului și ca să nu se desprindă decizi să le prinzi cu agrafe de foaia de lucru. Permite-mi să te felicit, așa cum ai simțit intuitiv, granițele personale sunt foarte importante și ai făcut foarte bine în a le asigura. O să fie nevoie să le aperi din când în când dar deja știi cum să faci asta și iți e din ce în ce mai natural să o faci. Ca și tine, sunt mândră de progresul tău și da, te aud plănuind o mică sărbătoare pentru tine și pentru drumul tău până aici și salut cu urale zgomotoase inițiativa, meriți din plin să te recompensezi, nu a fost deloc ușor să ajungi aici.

După toate aceste reușite acum simți că totul înaintează mai greu. Te distanțezi puțin de masa de lucru, privești imaginea de pe cutie și analizezi noi strategii. Tot așa, împreună cu psihoterapeutul tău evaluezi progresul de până acum și stabiliți împreună direcții noi, de data asta mai profunde, mai ambițioase. Încep să apară acum câteva din fricile de la începutul terapiei, te întrebi dacă o să iți ajungă piesele, dacă nu cumva a căzut una și n-ai observat, dacă întreaga muncă de până acum a fost în zadar, dacă, dacă, dacă… Când se va întâmpla asta, dragul meu tovarăș de drum, află că ești pe drumul cel bun și ești tot atât de minunat cu tot cu fricile tale. Mai află că oricât de încet ai înainta, ori de câte ori te-ai opri și chiar dacă ai face câteodată pași înapoi, e perfect în regulă și ești perfect în imperfecțiunea ta.

Etapa aceasta o să aducă cu ea schimbări mari în viața ta. Poate schimbi locul acela de muncă cu o atmosferă toxică, poate faci primul pas spre a-ți deschide propria afacere, sau poate îi spui definitiv adio bărbatului pe care nu îl iubești sau femeii care nu face altceva decât să te critice în continuu, poate începi cursurile acelea la care visai de mult sau pui prima tușă colorată pe pânza pe care tocmai ai șters-o de praf. Lasă-te surprins acum de cât de natural se întâmplă toate aproape ca prin magie, de cât de multă încredere ai în tine, în cei din jur și în viață. Ia cu tine lecția asta minunată pe care n-o vei mai uita niciodată: nu trebuie să forțezi o piesă să se potrivească undeva, motivul pentru care nu cade perfect e că locul ei e altundeva. Ai încredere că o să îl găsești.

Iar într-o bună zi, pe nesimțite, te vei trezi într-un loc plin de lumină unde toate experiențele care odată iți aduceau suferință acum fac loc sclipirii dinăuntrul tău să se reverse asupra a tot și toate câte te-nconjoară. Te dai un pas în spate și admiri încă o dată puzzle-ul care e acum aproape desăvârșit și o umbră de tristețe iți apare pe chip. O lași să fie, ai învățat deja că emoțiile vin și trec prin noi odată ce le-am auzit mesajul.

Ia vindecarea ta și zâmbește lumii, inspiră, liniștește, împarte iubire. Ia cu tine experiența drumului și tot ce ți-a adus cu bucurie și smerenie și promite-ți că nu vei mai uita niciodată de tine, că vei rămâne prezent în fiecare moment trăindu-ți viața cu toate valurile ei naturale, cu fluxul și refluxul ei minunat, cu iubire, încredere, generozitate și în pace. Strânge mâna psihoterapeutului, mulțumește-i cu recunoștință apoi închide ușa în urma ta știind că tot ceea ce ai nevoie e în tine, cu tine mereu. Nu uita apoi cand ajungi acasă sa înrămezi puzzle-ul ca și amintire zilnică a desăvârșirii tale.


Autor articol: Ema Marcu, cursant ARPI, grupul Sibiu

Îți dorești să devii psihoterapeut? Vino alături de noi în ARPI și  te vom sprijini ca să faci pașii necesari. Află mai multe chiar azi.

Recent Posts

Leave a Comment

Contact

Pentru orice fel de informații sau stabilirea unei întâlniri vă rugăm să ne contactați.

Start typing and press Enter to search