Scrisoare deschisă: Darul școlii de formare în psihoterapia integrativă – ARPI

Darul școlii de formare


Cursant ARPI: Ema Marcu
Grupul de formare: Sibiu

Stau de ceva timp trecându-mi privirea peste notițele pe care le-am luat cu atât de multă atenție de-a lungul modulelor de formare de bază și oftez cu nostalgie. Deschid apoi portofoliul cu temele lucrate și zâmbesc figurilor din plastilină, desenelor și poveștilor încărcate de emoție ce-au ieșit din propriile mâini. Îmi amintesc cu drag prima mea terapie în mijloc, primul feedback dat și toate momentele minunate petrecute alături de colegii mei deveniți acum prieteni, oameni alături de care voi lucra pentru binele celor care au nevoie de vindecare, pentru sănătate, bunăstare și pentru un viitor mai bun. Revăd figurile formatorilor, învățători extraordinari care au împărtășit cu noi cunoștințele lor cu dedicație, căldură și înțelepciune. 

Închid ochii și onorez cum se cuvine această călătorie.

Îmi mulțumesc mie că am decis să mă înscriu la acest program unic de formare în psihoterapie și că am urmat timp de doi ani modulele de formare de bază care nu ne-au învățat doar cum să integrăm diferitele abordări psihoterapeutice (elemente de psihologie clinică și tehnici de terapie cognitiv-comportamentală, elemente de analiză tranzacțională, psihanaliză, Gestalt, hipnoză ericksoniană și tehnici de mindfulness, terapie psihosomatică și altele) ci și cum să integrăm părți din noi pe care le-am respins sau pe care nu le-am văzut. Primesc darul sinelui întreg care pe lângă multitudinea de tehnici și metode psihoterapeutice e cea mai importantă unealtă de lucru în cabinet și îmi iau angajamentul să devin la rândul meu un far luminos călăuzitor pentru clienții mei.

Mă simt plină de recunoștință pentru formatorii români și britanici care pe lângă a ne insufla dragostea lor de oameni ne-au dăruit cu generozitate cunoștințe, tehnici și trucuri care să ne pregătească pentru a fi vindecători ai sufletului la rândul nostru. Le mulțumesc în gând pentru că ne-au lăsat să-i vedem ca ființe complete și complexe: mame dedicate, copii jucăuși, îngrijitori atenți, tați blânzi, femei de succes, profesori calzi, profesioniști pasionați de meseria lor sau camarazi de luptă, arătându-ne puterea și vulnerabilitatea lor și modelând astfel în noi unitatea minte-trup-suflet. Mă înclin lor cu recunoştință şi le primesc darurile minunate.

Iau în inimă povestea fiecărui coleg și colegă de formare, lacrimile lor, cuvintele şoptite, lupta lor, strigătul din adâncul ființei, pumnii încleştați și roşeața pielii. Respect fiecare cadru de lucru în mijloc unde pe rând, fiecare dintre noi a avut spațiul, timpul și locul necesar pentru a ne deschide sufletul și a ne vindeca cele mai adânci şi vechi răni astfel schimbându-ne profund viața. Iau de aici răbdarea cu care formatorii ne-au însoțit, blândețea, deschiderea, empatia și iubirea lor precum şi întreaga pleiadă de tehnici şi metode de folosit în cabinet. Primesc darul curajului pe care fiecare coleg mi l-a oferit odată cu învățămintele poveştii sale. Va mulțumesc cu respect și iubire tuturor.

Îmi amintesc cu plăcere apoi cadrele de lucru în binom sau cartel, prima dată când i-am condus pe colegii mei într-o transă hipnotică, eliberarea pe care am simțit-o când am lucrat împreună cu o colegă doliul folosind tehnica scaunului gol, acordajul perfect al grupului într-un exercițiu complicat, entuziasmul și râsetele noastre cand am învățat terapia prin joacă și alte multe momente ce mi-au atins profund ființa. Surâd gândindu-mă la progresul fiecăruia dintre noi și la legatura sănătoasă pe care am stabilit-o: zâmbete şi îmbrățișări calde, o multitudine de perechi de ochi care te văd, urechi care te aud și fețe care te respectă și prețuiesc. Iau bucuria de a fi în conexiune cu ceilalți, cu recunoştință pentru fiecare dintre voi, oameni minunați lângă care am împărtășit experiența modulelor și a taberelor de formare.

Îmi aduc aminte cum eram acum doi ani, la începutul formării şi-mi mulțumesc pentru drumul acesta către mine însămi, drum greu, anevoios uneori dar care a meritat fiecare pas. Iar acum, la final de formare mă văd asemenea unei case cu fundație puternică făcută din alchimizarea tuturor rănilor mele în cărămizi dedicate să susțină și să mă susțină, cu încăperi luminoase şi rafturi pline de resurse, conştientizări, tehnici şi metode de lucru psihoterapeutic potrivite pentru fiecare client în parte și un acoperiș protector alcătuit din modulele de supervizare, întâlnirile de intervizare și toți colegii minunați care sunt o sursă de inspirație și apartenență. 

În această casă minunată mi-am întâmpinat cu emoție primul client și m-am aşezat în fața lui, psihoterapeut integrativ cu sertarele pline de tehnici şi metode psihoterapeutice adaptate lui, cu mintea și inima deschise, cu empatie și respect pentru povestea sa de viață, pregătit pentru clădirea relației terapeutice și pentru a-l însoți cu dedicație şi curiozitate în drumul său către sine însuși, exact așa cum la rândul meu mi-au fost ghidați paşii în această școală a vieții. Mă angajez să-l însoțesc pe drum lin sau şosea întinsă, printre gânduri şi conştientizări, prin ape tulburi cu emoții grele şi dense şi pe calea ferată, cu amintiri, poduri peste râuri, peisaje frumoase și lacrimi uneori. Mă angajez să merg târâş cu el atunci când e greu, în pasul piticului, apoi în mers de voie când ne ridicăm, în alergare de rezistență și apoi în sprint ca la final să sărbătorim desprinderea sa de sol și zborul grațios în înalt. 

Deschid ochii şi privindu-mă în oglindă îmi mulțumesc pentru seriozitatea cu care am participat la fiecare modul, pentru mintea care a rămas deschisă chiar și atunci când nu înțelegea în totalitate ceea ce se spunea sau ceea ce se lucra, pentru inima care s-a lăsat văzută în toată vulnerabilitatea sa, pentru mândria care a făcut loc modestiei începătorului, pentru corpul care a învățat în fiecare oră cum să se relaxeze și pentru curajul de a fi acolo cu totul și atunci când drumul era greu și eram obosită. Mulțumesc ARPI, mulțumesc formatorilor, colegilor și tuturor celor care fac posibile aceste experiențe care ne aduc în esența noastră ca apoi sa ne dea tot ce avem nevoie pentru a purta darul mai departe. Mulțumesc mie pentru că am spus da și pentru tot drumul până aici.

Viața e minunată în zbor!

Pentru mai multe detalii organizatorice despre cum poți să te înscrii la cursurile de dezvoltare personală sau formare de bază în psihoterapia integrativă, te invităm să vizitezi pagina pentru înscrierile din 2019 (click), sau să participi la unul din evenimentele ”Ziua Porților Deschise” din orașul care se află în apropierea ta.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]

Similar Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.