Coordonator departament : Psihoterapeut Stefan Cepoi, actor Teatrul National Craiova

Plecând de la conceptul integrativ prezentat de dr. Ken Evans şi Maria Gilbert în cartea “Introducere în psihoterapie” referitor la relaţiile sinelui din punct de vedere interpersonal, cu rasa, cultura, contextul social şi politic, departamentul îşi propune să integreze dimensiunea inter-culturală a spiritul secolului 21 prin îmbinarea conexiunii dintre educaţie, artă, comunicare şi relaţiile interumane aduse în câmpul psihoterapeutic.

Abordarea integrativă: multiculturală şi transculturală

Suntem, de asemenea, de acord cu distincţia corectă a lui Eleftheriadou dintre o abordare „multi-culturală” şi una „trans-culturală”. Cea dintâi implică folosirea propriilor puncte de referinţă pentru a înţelege altă persoană, în schimb cea de-a doua subliniază nevoia de a „trece peste diferenţele culturale”(Elefthriadou, 1994).

Psihoterapeutul integrativ, susţinut de o bază fondată din fenomenele psihoterapiei integrative, adoptă o poziţie unde toate fenomenele sunt acceptate ca „normale”, ca realitatea subiectivă a unei persoane. Astfel, psihoterapeutul integrativ poate transcende culturile respectând perspectiva unică asupra lumii şi valorile clientului şi, în consecinţă, permite problemelor culturale să influenţeze procesul şi direcţia lucrului terapeutic.

Şcoala de psihoterapie integrativă românească consideră că sistemul de credinţe este factorul care filterează felul în care un individ îşi reprezintă lumea. Cehov spune că „omul este ceea ce crede el că este” şi, de obicei, atunci când ne gândim la convingeri ca la nişte crezuri sau doctrine, înţelegem prin aceasta filtrele organizate, prestabilite, pentru modul în care percepem realitatea. Sistemul de credinţe reprezintă busola după care întocmim harta realităţii intrapsihice cu care intrăm în relaţia terapeutică.

De aceea, este important să luăm în consideraţie cadrele de referinţă interioare şi exterioare ale fiecărui participant la actul terapeutic. Orice comportament uman are la bază un tipar conform căruia experienţele sunt organizate şi funcţionează conform metaprogramelor existente la un moment dat în fiecare. Metaprogramele sunt programele sau tiparele interioare prin care o persoană îşi formează reprezentările şi îşi dirijează comportamentul.

În drumul fiecăruia către sine însuşi, prin iubire, empatie şi adevăr putem crea armonia reuşind să aducem în viaţa noastră şi a celor cu care interacţionăm în procesul psihoterapeutic o scânteie de iluminare, iar ca terapeuţi, prin altruism şi dăruire, prin iubire, devoţiune şi sinceritate, vindecăm, devenind noi înşine lumină în templul conştiinţei celuilalt.