A trimite mesaje ambivalente, înseamnă a nu știi in ce direcție vrei sa mergi. Ambivalenta este un simptom al fricii și constituie un blocaj. Ca sa înţelegem ambivalenta decizională sau comportamentala, este nevoie sa înţelegem cum functionează psihicul uman.

Oamenii au mai multe sub-personalităţi si fiecare dintre acestea are câte o nevoie. Unele dintre nevoi sunt congruenţa, pe când altele sunt in opoziţie totala.
In procesul psihoterapeutic prin conştientizare precum si prin alte tehnici specifice, ne putem ghida clienţii să-si identifice nevoile si apoi sa descoperim împreună relaţiile dintre acestea.

Dacă vedem nediferenţiat, nu putem înţelege cauzele ambivalentei, fie ca este emoţională sau de alt tip.

Care este rădăcina ambivalenței?

Pe de o parte cineva poate să-si dorească libertate și pe de o parte poate avea sentimente pentru o alta persoana.
Iată doua exemple de întrebări care pot genera constientizari referitoare la ambivalenta:

  • Esti blocat pentru ca nu știi in ce direcție vrei sa mergi?
  • Este înrădăcinata aceasta ambivalenta in griji serioase?

In relaţia de cuplu, ambivalenta apare deseori si poate contamina liniştea si mersul firesc, spre evoluţie, al relaţiei.

Partenerul ambivalent este pasiv in relație și așteaptă ca cealaltă persoana sa facă schimbări miraculoase.

Pentru ca nu ştiu ce vor, uneori partenerilor de cuplu le este dificil sa rămână într-o relaţie monogama.

In cazul in care identificam ambivalenta, putem întreba:

Pe de o parte, poți sa vrei libertate și pe de o parte, poti avea sentimente pentru mine?

Conștientizezi momentele in care transmiți mesaje ambivalente?

Cum contribui eu la menținerea ambivalenței?

Cum contribui eu pentru a face relația mai puternica sau pentru a rezolva problemele?

Opusul ambivalenței este asumarea totala și implicarea totala. Dacă ne situăm pe o poziţie superioară celor doua nevoi antagonice, pe o poziţie de observator, ca si cum am avea poziţia unui arbitru într-un meci de tenis, atunci putem discerne mai uşor care ne sunt cu adevărat nevoile. In acest fel, ambivalenta poate dispărea. Noi spunem despre un lucru ca este greu pentru ca o parte din noi nu vrea sa renunțe la el.

Alegerea este de fapt intre a fi si a nu fi conştient. Adică, gândim in acest fel: ca o parte din mine e conștientă de o anumita nevoie și o alta parte din mine parte știe ca aceea este o nevoie. Atunci devine alegerea intre a fi și a nu fi conștient. In acest fel aplicam ceea ce se poate numi alegerea conştientă sau alegerea educata.