Doina Marcu, Rm.-Valcea

O dezvoltare personala de alt gen

Un curs aparte, unde trairile constientizate aparute in fiecare moment, au avut un rol determinant in imbogatirea gamei de emotii.O dezvoltare personala de alt gen, o autoactualizare in care frontierele sunt extinse si barierele sunt depasite iar resursele interne folosite intens.Dezvoltarea personala este echivalentul evolutiei, o sansa in care iti descoperi cate ceva din sine, iti creezi o anumita libertate de a te pune sub lupa intr-un cadru profesionist. Prin intermediul unor exercitii mi-am experimentat trairile, le-am recunoscut si acceptat, mi-am descoperit anumite nevoi frustrate, emotii si dorinte, anumite mecanisme de aparare inconstiente.Prin exercitiile de relaxare m-am conectat la ritmul propriu iar mai apoi la ritmul cosmic, ceea ce mi-a adus o stare de relaxare in care am putut experimenta bucuria, tristetea, libertatea si armonia.Tehnicile folosite in dezvoltarea personala au fost pentru mine inedite si pline de semnificatii valoroase.
Doina Marcu, Rm.-Valcea
happy client

Mirabela Toma, Rm.-Valcea

Responsabilitatea de a fi prezent in viata ta Mirabela Toma

Dar cum incepem acest lucru ? Cand stim care-i perioada optima pentru a incepe sa invatam sa traim pentru noi , sub forma responsabilitatii de a fi prezent AICI SI ACUM in viata noastra? Oricand am inceput sa constientizam importanta acestui lucru, imi imaginez cum spune Gina, cu vocea ei blanda si calda, capabila sa te calmeze.
Putem constientiza, spre exemplu, cand tocmai urmeaza sa devenim parinti, moment in care ne-am putea amintim de existenta educatiei proactive ce ar parea  mai eficienta decat educatia prin reactie ce are la baza sistemul de pedepse (chiar daca amintim ca forma de pedeapsa abandonul temporar al copilului / indiferentismul afectiv fata de nevoile lui de baza).
Pare ca educatia proactiva ( indraznesc sa spun ca tot o forma de educatie este si interrelationarea nonverbala dintre mama / persoana ingrijitoare si copilul nou-nascut) ar putea raspunde nevoii copilului de a-si consolida o buna relatie cu sinele, vorbim de sinele corporal, ce este explorat in comunicarea de tip nonverbal mama-copil. Educatia proactiva pare a fi eficienta pentru dezvoltarea armonioasa a structurii de personalitate a copilului, pentru ca anticipeaza si-ncearca sa satisfaca nevoile elementare ale copilului, umple rezervorul afectiv al copilului prin exprimarea consecventa a iubirii - prin atingeri calde, o voce blanda, miscari care nu denota furie, agitatie sau ura - si  probabil acestea raspund nevoii copilului de a fi  adus in campul trairii "AICI SI ACUM" (tind sa cred ca cea mai mare placere a nou-nascutului este aceea de a fi prezent aici si acum in viata sa, prin experintele pe care le are impreuna cu mama sa - prin mangaierea primita de care se bucura, raspunsul mamei la ganguritul lui, etc ).
Putem trai responsabilitatea de a fi prezent "aici si acum" in viata noastra si atunci cand descoperim libertatea; acea libertate ce presupune sa nu depindem de altii si de circumstantele vietii pentru a fi implinit, sa incetam a mai pune conditii si sa avem pretentii (dupa cum ar spune unul din formatori "sa ne ferim a deveni / a fi tirani") care sa ne satisfaca pentru a fi impliniti/ fericiti. Oare putem gasi libertatea si-n iubirea neconditionata? De ce nu ne-am iubi, spre exemplu, copilul in mod neconditionat?...fara a-I reaminti, uneori cat de dezamagiti suntem daca nu raspunde prompt cerintelor noastre sau daca nu se ridica la standardele impuse tacit? Daca ar avea, de ex, un handicap locomotor, i-am reprosa acest lucru? Atunci de ce i-am reprosa micile greseli ce-l ajuta sa-nvete? De ce sa-l lasam sa creada ca are iubirea noastra numai in anumite conditii? Nici noi nu prea agream sa fim iubiti de partenerul de viata, in mod conditionat. Atunci de ce lui i-ar placea sa creada ca e iubit in functie de cheful altora? Oare folosim iubirea conditionata ca instrument profilactic fata de rusine ce ar putea fi resimtita in urma identificarii noastre cu "esecul" lui? Sau oferim sentimentului de rusine o mai mare valoare, decat iubirii neconditionate? Iar daca, in final, suntem capabili a oferi iubirea neconditionata copilului, de ce nu am putea-o oferi si celorlalti oameni ce ne inconjoara? Ne reamintim ca au si ei, uneori, temeri si nevoi ca si un copil? Probabil ca-n abandonarea totala a tuturor conditiilor si cerintelor descoperim cine si ce suntem cu adevarat, iar apoi, iubirea si intelepciunea ce radiaza din noi au efect eliberator asupra celorlalti / altora. Iar acesta libertate poate fi capabila sa dezvolte in noi "iluminarea sufleteasca", ce poate fi masurata prin compasiunea si intelepciunea cu care interactionam cu ceilalti, nu doar cu cei care ne ajuta in modul pe care-l vrem noi. Si, DA, nu e niciun castig sa ne simtim ciudat de vinovati, intr-un fel, pentru tot binele care vine catre noi, chiar atunci cand altii sunt in suferinta. Daca vrem, spre exemplu, sa ne abandonam placerii de a ne colora viata (chiar prin actiunea de a colora o carte pt copii - Ati vrea sa-mi spuneti ca nu mai sunteti la varsta la care s-o faceti!
Atunci mi-ar placea sa va raspund ca "Batranetea e doar o stare de spirit. Insa voi sunteti singurii care alegeti ce faceti cu resursele pe care le aveti in voi!") ne putem folosi sansa, bucurandu-ne ca aducem fericirea in propria viata, pentru a micsora nesansa altora si pentru a multumi Lui Dumnezeu pentru intelegerea legata de ceea ce avem si sa impartasim, cu generozitate bunastarea noastra, cu aceia care astazi au atat de putin.
Cu multumiri terapeutului ce m-a-nvatat sa ma bucur de drumul meu spre dezvoltare

Popescu Elena, Râmnicu Vâlcea

Poţi cunoaşte marea şi cerul înstelat, dar taina sufletului tau este greu de cunoscut" Grigorie de Nissa

Motivaţia mea este de a aduce ceva bun în viaţa mea, de a ma intelege pe mine si pe  oamenii din jurul meu. Am invatatt ca cea mai importantă persoana din viaţa mea sunt eu."Să  ne imaginăm un pahar cu apă impură plină cu mâl şi o persoană dragă,  foarte însetată cu care vă aflaţi într-un deşert. Ce faceţi, îi oferiţi acea apă murdară, sau fără să i-o daţi , o lăsaţi să mai aştepte? Dacă celor pe care îi iubeşti le este sete şi vrei să le dai paharul tău de apă le faci mult mai mult rău decât încerci să le astâmperi setea cu o apă murdară, plină  de mâl,  deşeuri şi nisip.
Noi înşine trebuie să ne purificăm pentru a putea oferi celor dragi o apă limpede,  cristalină pură." Îmbunătăţirea calităţii emoţiilor noastre presupune ca din dragoste pentru cei dragi să ne îndreptăm întreaga atenţie spre nevoile noastre mai întâi şi de-abia apoi să le putem oferii gesturi, atitudini şi să le putem îndeplinii nevoile dându-le să  bea apa noastra pură şi liniştita
Definiţiile acţional-operaţionale ale psihoterapiei constituie, "un demers mutual între terapeut şi pacient, demers orientat spre investigarea şi înţelegerea naturii suferinţei psihice a celui din urmă, în scopul vindecării suferinţei."(T. B. Karosu, 1980 p.33) sau o relaţie de îngrijire profunda umană şi de încredere reciprocă între două persoane, pacientul care suferă  de o tulburare psihică  şi terapeutul care posedă pregătirea, aptitudinile şi motivaţia de a diminua această suferinţă prin interacţiuni conştiente, verbale şi nonverbale."(T. J. Paolino, Jr, 1981, p.13).
Definiţiile descriptiv-didactice: "reprezintă psihoterapia ca o disciplină ştiinţifică destinată să faciliteze schimbări ale comportamentului uman prin operaţii tehnice specifice" sau ca "o încercare de a descoperi sensuri ale existenţei umane prin autoexplorare  şi înţelegere, mediată de un psihoterapeut" (H. H. Strupp, G. Blackood, 1976, p.1919). De asemenea, "psihoterapia poate fi definită ca o procedură de tratament  sau ca o gamă de proceduri de tratament care este mediat printr-un schimb verbal intre pacient şi clinician,...al căror scop este ameliorarea şi îmbunătăţirea adoptării sociale"(H. J. Walton, 1983, p.643).
Tehnica psihoterapeutică are în vedere demersul deliberat, sistematizat, cu referire la un anumit mod de funcţionare mentală.
Metodă de psihoterapie, care cuprinde anumite tehnici, se bazează pe comunicarea verbala intr-o relaţie de ajutorare dintre pacient  şi terapeut, în scopul ameliorării simtomelor sau imbunătăţirea adaptării sociale. Metoda impune investigarea de către psihoterapeut a problemelor de viaţă ale pacientului şi a originii dificultăţilor în experienţa de viaţă  a acestuia.
Sub un anumit unghi psihoterapia presupune pentru pacient un proces de invăţare (a normelor, regulilor conduitelor dezirabile, a modului de relaţionare, a capacităţii de testare  - a realiţăţii - şi de integrare în realitate) proces care se realizează prin:- identificare;- condiţionare;- clarificare (insight).
Definiţia intelegenţei: "A şti  să deosebeşti ESENŢIALUL DE NEESENŢIAL!"   Asta aduce cursul de formare pentru mine.
Popescu Elena, Râmnicu Vâlcea
happy customer

POSTEAZA MARTURIA TA…

Opinia ta este importanta pentru noi!
Multe persoane ne-au confirmat ca ARPI le-a schimbat viata, spunand-ne ca ARPI este defapt “Arta de a trai frumos”. Este important pentru noi sa ne transmiti opinia. Posteaza opinia ta folosind formularul de mai jos, exprima-te liber si autentic. Noi vom fi notificati si vom publica opinia ta in cel mai scurt timp posibil.

Submit review clear